Killing in the name of...

        Fane ştia să cânte la muzicuţă. Îl învăţase tac-su când era mic, cică să câştige şi el o pâine când o creşte. Da’ cine-a mai pomenit manele la muzicuţă? Tot tac-su îl botezase Zaharia...numa’ el şi băutura din capu’ lui ştiu de ce...bine măcar că-i zisese şi Fănel, ca să nu-i distrugă viaţa şi cariera de tot.
Ca orice aspirant la meseria de manelist, Fane avea BMW (îi pusese GPL cu ce câştigase la o nuntă), stătea cu părinţii şi cu cei patru fraţi însuraţi într-o garsonieră şi, evident, avea un ghiul cu C (asta găsise şi el) pe degetul mic de la mâna stângă, degetu’ ăla cu unghia mare... Visul de-o viaţă al lui Fane era să scoată o manea cu care să spargă topurile internaţionale. Pentru asta a învăţat şi câteva cuvinte în engleza de la un cumnat de-al lui care fusese trei luni la liceu, cuvinte pe care voia să le spună la primul lui interviu la televizor. Da’ inspiraţia nu prea ţinea cu Fane...toate melodiile lui erau nişte tânguieli sinistre, chiar dacă-şi jelea toată durerea din suflet. Problema era, zicea el, că n-avea duşmani şi de-aia nu-i ieşeau hiturile.
Când vântul rece al toamnei răzbătea printre blocurile dărăpănate ale ghetoului, când ultimele raze calde ale soarelui de vară se pierdeau printre castroanele televiziunii prin satelit, când în punga din mâna lui Fane mai erau doar două seminţe însingurate, zgribulite una-ntr-alta, iar buzunarele-i erau atât de pustii că nici seminţe la bucată n-ar fi avut cu ce să cumpere...un merţan SL, fumuriu tot, opri în fața manelistului. Geamul din fața coborî câţiva centimetri şi o hârtie de 5 euro îi făcu cu ochiul lui Fane.
-Vrei să faci un ban? se auzi o voce groasă din maşină. Trebuie să mă scapi de un nenorocit!
-Fuck you! I won’t do what you tell me! răspunse Fane.
Strategia lui era că dacă vorbeşte în engleză, saltă preţu’ serviciului. Şi-a mers. Mâna din merţan se retrase pentru o secundă şi scoase o hârtie de 20 de euro de data asta.
-Jumate acum şi jumate după!
-Mai pune ceva peste ăia 20 şi discutăm! negocia Fane la sânge.
După îndelungi dezbateri conveniră asupra preţului şi stabiliră toate detaliile tranzacţiei.
Îşi luă lopata şi nunceagu’ şi porni. Tremura carnea pe el de câtă adrenalină îi pulsa prin vene. Setea de sânge îi împăienjenea privirea, mâinile îi erau încleştate pe mânerul lopeţii, nunceagu’ zvâcnea la brâu, inima îi zdrobea pieptul la fiecare bătaie. Coborî scările întortocheate către victima lui. Aprinse lanterna telefonului. Raza de lumină răzbătea cu greu prin bezna mormântală a încăperii. Toate simţurile îi erau în tensiune, urechile ciulite, muşchii înţepeniţi în poziţie de atac, ochii scrutau întunericul cu pupilele dilatate la maxim, nasul îşi deschisese nările pentru a percepe orice aromă. Două sunete complet diferite izbucniră în acelaşi timp. Primul era din încăperea tenebroasă în care se afla Fane şi era abia perceptibil pentru o ureche neexperimentata. Mâinile lui Fane încleştate pe lopată se înălţară instantaneu în aer şi coborâră cu o viteză năucitoare. Un zgomot infernal se ivi când lopata atinse pardoseala de beton. În acelaşi timp uşa se izbi de perete cu putere şi un poliţist masiv intră în încăpere.
-Stai! Ce faci aici? tună poliţistul.
Stropi mari de transpiraţie curgeau pe tâmplele lui Fane. O căldură intensă îl cuprindea treptat făcându-l să-i ardă obrajii. Mâinile i se descleştară de pe lopată. Pocnetul sec al cozii uneltei îi atrase privirea poliţistului. O pată mare de sânge se împrăştiase la picioarele lui Fane, pată ce pornea din ceea ce fusese până atunci un şoarece.
Cu ultimele forţe rămase, Fane reuşi să articuleze un răspuns pentru organul legii:
-Killing în the name of....și căzu leșinat la pământ.

Inspired by RATM - Killing in the name of