luni, 29 noiembrie 2010
duminică, 28 noiembrie 2010
Killing in the name of...
Fane ştia să cânte la muzicuţă. Îl învăţase tac-su când era mic, cică să câştige şi el o pâine când o creşte. Da’ cine-a mai pomenit manele la muzicuţă? Tot tac-su îl botezase Zaharia...numa’ el şi băutura din capu’ lui ştiu de ce...bine măcar că-i zisese şi Fănel, ca să nu-i distrugă viaţa şi cariera de tot.
Ca orice aspirant la meseria de manelist, Fane avea BMW (îi pusese GPL cu ce câştigase la o nuntă), stătea cu părinţii şi cu cei patru fraţi însuraţi într-o garsonieră şi, evident, avea un ghiul cu C (asta găsise şi el) pe degetul mic de la mâna stângă, degetu’ ăla cu unghia mare... Visul de-o viaţă al lui Fane era să scoată o manea cu care să spargă topurile internaţionale. Pentru asta a învăţat şi câteva cuvinte în engleza de la un cumnat de-al lui care fusese trei luni la liceu, cuvinte pe care voia să le spună la primul lui interviu la televizor. Da’ inspiraţia nu prea ţinea cu Fane...toate melodiile lui erau nişte tânguieli sinistre, chiar dacă-şi jelea toată durerea din suflet. Problema era, zicea el, că n-avea duşmani şi de-aia nu-i ieşeau hiturile.
Când vântul rece al toamnei răzbătea printre blocurile dărăpănate ale ghetoului, când ultimele raze calde ale soarelui de vară se pierdeau printre castroanele televiziunii prin satelit, când în punga din mâna lui Fane mai erau doar două seminţe însingurate, zgribulite una-ntr-alta, iar buzunarele-i erau atât de pustii că nici seminţe la bucată n-ar fi avut cu ce să cumpere...un merţan SL, fumuriu tot, opri în fața manelistului. Geamul din fața coborî câţiva centimetri şi o hârtie de 5 euro îi făcu cu ochiul lui Fane.
-Vrei să faci un ban? se auzi o voce groasă din maşină. Trebuie să mă scapi de un nenorocit!
-Fuck you! I won’t do what you tell me! răspunse Fane.
Strategia lui era că dacă vorbeşte în engleză, saltă preţu’ serviciului. Şi-a mers. Mâna din merţan se retrase pentru o secundă şi scoase o hârtie de 20 de euro de data asta.
-Jumate acum şi jumate după!
-Mai pune ceva peste ăia 20 şi discutăm! negocia Fane la sânge.
După îndelungi dezbateri conveniră asupra preţului şi stabiliră toate detaliile tranzacţiei.
Îşi luă lopata şi nunceagu’ şi porni. Tremura carnea pe el de câtă adrenalină îi pulsa prin vene. Setea de sânge îi împăienjenea privirea, mâinile îi erau încleştate pe mânerul lopeţii, nunceagu’ zvâcnea la brâu, inima îi zdrobea pieptul la fiecare bătaie. Coborî scările întortocheate către victima lui. Aprinse lanterna telefonului. Raza de lumină răzbătea cu greu prin bezna mormântală a încăperii. Toate simţurile îi erau în tensiune, urechile ciulite, muşchii înţepeniţi în poziţie de atac, ochii scrutau întunericul cu pupilele dilatate la maxim, nasul îşi deschisese nările pentru a percepe orice aromă. Două sunete complet diferite izbucniră în acelaşi timp. Primul era din încăperea tenebroasă în care se afla Fane şi era abia perceptibil pentru o ureche neexperimentata. Mâinile lui Fane încleştate pe lopată se înălţară instantaneu în aer şi coborâră cu o viteză năucitoare. Un zgomot infernal se ivi când lopata atinse pardoseala de beton. În acelaşi timp uşa se izbi de perete cu putere şi un poliţist masiv intră în încăpere.
-Stai! Ce faci aici? tună poliţistul.
Stropi mari de transpiraţie curgeau pe tâmplele lui Fane. O căldură intensă îl cuprindea treptat făcându-l să-i ardă obrajii. Mâinile i se descleştară de pe lopată. Pocnetul sec al cozii uneltei îi atrase privirea poliţistului. O pată mare de sânge se împrăştiase la picioarele lui Fane, pată ce pornea din ceea ce fusese până atunci un şoarece.
Cu ultimele forţe rămase, Fane reuşi să articuleze un răspuns pentru organul legii:
-Killing în the name of....și căzu leșinat la pământ.
Inspired by RATM - Killing in the name of
Ca orice aspirant la meseria de manelist, Fane avea BMW (îi pusese GPL cu ce câştigase la o nuntă), stătea cu părinţii şi cu cei patru fraţi însuraţi într-o garsonieră şi, evident, avea un ghiul cu C (asta găsise şi el) pe degetul mic de la mâna stângă, degetu’ ăla cu unghia mare... Visul de-o viaţă al lui Fane era să scoată o manea cu care să spargă topurile internaţionale. Pentru asta a învăţat şi câteva cuvinte în engleza de la un cumnat de-al lui care fusese trei luni la liceu, cuvinte pe care voia să le spună la primul lui interviu la televizor. Da’ inspiraţia nu prea ţinea cu Fane...toate melodiile lui erau nişte tânguieli sinistre, chiar dacă-şi jelea toată durerea din suflet. Problema era, zicea el, că n-avea duşmani şi de-aia nu-i ieşeau hiturile.
Când vântul rece al toamnei răzbătea printre blocurile dărăpănate ale ghetoului, când ultimele raze calde ale soarelui de vară se pierdeau printre castroanele televiziunii prin satelit, când în punga din mâna lui Fane mai erau doar două seminţe însingurate, zgribulite una-ntr-alta, iar buzunarele-i erau atât de pustii că nici seminţe la bucată n-ar fi avut cu ce să cumpere...un merţan SL, fumuriu tot, opri în fața manelistului. Geamul din fața coborî câţiva centimetri şi o hârtie de 5 euro îi făcu cu ochiul lui Fane.
-Vrei să faci un ban? se auzi o voce groasă din maşină. Trebuie să mă scapi de un nenorocit!
-Fuck you! I won’t do what you tell me! răspunse Fane.
Strategia lui era că dacă vorbeşte în engleză, saltă preţu’ serviciului. Şi-a mers. Mâna din merţan se retrase pentru o secundă şi scoase o hârtie de 20 de euro de data asta.
-Jumate acum şi jumate după!
-Mai pune ceva peste ăia 20 şi discutăm! negocia Fane la sânge.
După îndelungi dezbateri conveniră asupra preţului şi stabiliră toate detaliile tranzacţiei.
Îşi luă lopata şi nunceagu’ şi porni. Tremura carnea pe el de câtă adrenalină îi pulsa prin vene. Setea de sânge îi împăienjenea privirea, mâinile îi erau încleştate pe mânerul lopeţii, nunceagu’ zvâcnea la brâu, inima îi zdrobea pieptul la fiecare bătaie. Coborî scările întortocheate către victima lui. Aprinse lanterna telefonului. Raza de lumină răzbătea cu greu prin bezna mormântală a încăperii. Toate simţurile îi erau în tensiune, urechile ciulite, muşchii înţepeniţi în poziţie de atac, ochii scrutau întunericul cu pupilele dilatate la maxim, nasul îşi deschisese nările pentru a percepe orice aromă. Două sunete complet diferite izbucniră în acelaşi timp. Primul era din încăperea tenebroasă în care se afla Fane şi era abia perceptibil pentru o ureche neexperimentata. Mâinile lui Fane încleştate pe lopată se înălţară instantaneu în aer şi coborâră cu o viteză năucitoare. Un zgomot infernal se ivi când lopata atinse pardoseala de beton. În acelaşi timp uşa se izbi de perete cu putere şi un poliţist masiv intră în încăpere.
-Stai! Ce faci aici? tună poliţistul.
Stropi mari de transpiraţie curgeau pe tâmplele lui Fane. O căldură intensă îl cuprindea treptat făcându-l să-i ardă obrajii. Mâinile i se descleştară de pe lopată. Pocnetul sec al cozii uneltei îi atrase privirea poliţistului. O pată mare de sânge se împrăştiase la picioarele lui Fane, pată ce pornea din ceea ce fusese până atunci un şoarece.
Cu ultimele forţe rămase, Fane reuşi să articuleze un răspuns pentru organul legii:
-Killing în the name of....și căzu leșinat la pământ.
Inspired by RATM - Killing in the name of
40 day dream
Şarpe şi Magnet erau doi borfaşi ordinari de prin zona zero a capitalei. Pe Şarpe îl chema de fapt Eduardo, că-i plăcea lu' mă-sa să se uite la "Sclava Isaura" când l-a născut, da' pe Magnet nu ştia nici dracu' cum îl cheamă...nici măcar el nu-şi amintea...atât de tare îi plăcea "iarba".
-Bă Şarpe! Ce pălăria mea pufăim şi noi azi? se trezi Magnet într-o dimineaţă.
-Nu ştiu, mă! Descurcă-te!
-Ai şi tu nişte bani?
-De unde, mă?
-Și nu producem şi noi ceva?
-Poate tu, că mie mi s-a ciobit matriţa!
-Ciufuli-mi-ai bărzoiu', cârnatule! Hai dracu' să furăm şi noi ceva!
Şarpe era fire sensibilă de felul lui. Existau câteva cuvinte care declanşau în el cascada plăcerii, puhoiu' de endorfine şi tremuriciu' pielii. Alături de mămăligă, leuştean, baros şi pizdulice, verbul a fura, la orice timp, avea efectu' ăsta. Ochii îi sticliră, buzele-i crăpară, gâtu' i se încordă, pleata i se zburli...ce mai...era ca un câine de vânătoare gata să sară la beregăţile turturicii.
-Ce furăm?
-Hmmm...io zic să ne băgăm la ceva mai mare, să trăim şi noi bine vreo 40 de zile...s-avem iarbă căcălău pentru mine şi pizdulici din belşug pentru tine...ce zici dac-am fura un compresor?
-Ce-i ăla, mă? E scump?
-E o chestie care comprimă chestii! Am văzut io la brico store! E exact ce ne trebuie...
-Și de unde-l furăm?
-De la brico store, mă, n-auzi?
-Ești tâmpit? E impenetrabilă securitatea ălora!
-Am io o breşă...ne ascundem în sistemul de ventilaţie până se închide magazinu', luăm compresoru' şi ne retragem nevăzuţi tot prin sistemu' de ventilaţie...nimeni n-o să ştie nimic..şi până dimineaţă l-am şi vândut că ştiu io pă cineva...Hai, frăţică! Îţi dai seama? Iarbă, pizdulici...de-alea de Mătăsari, klumea, pentru "simplest love" cum îţi place ţie...
Şarpe, fire sensibilă, cu cascada declanşată, acceptă pe loc. Se echipară de acţiune, Magnet îşi puse bocancii ăia cu ţinte şi cu fier pe bombeu ca să fie pregătit să dea cu spițu', Şarpe îşi puse fesu' şi chiloţii norocoşi de la fosta lui gagică. Erau pregătiţi...
Ideea lu' Magnet cu bocancii nu prea s-a pupat însă cu ţevile metalice de ventilaţie de la brico store. Zgomotu' produs a declanşat punerea în alertă a oamenilor de securitate ai magazinului...şi n-au mai apucat nici să vadă cum arată compresoru', darămite să plece cu el...
-Flăcăi! Vreo săptămână vă caftim şi vreo lună staţi în arestu' preventiv! rânjea la ei poliţistu' când îi băga în dubă.
-Na, boule! Căca-m-aş în compresoru' tău! În loc de 40 de zile de vis....40 de zile la bulău...şi cu ochii umflaţi...
-Lasă, Şarpe...măcar mă ai pă mine pentru simplest love....
Inspired by Edward Sharpe & the Magnetic Zeros - 40 Day Dream
simplest love
-Bă Şarpe! Ce pălăria mea pufăim şi noi azi? se trezi Magnet într-o dimineaţă.
-Nu ştiu, mă! Descurcă-te!
-Ai şi tu nişte bani?
-De unde, mă?
-Și nu producem şi noi ceva?
-Poate tu, că mie mi s-a ciobit matriţa!
-Ciufuli-mi-ai bărzoiu', cârnatule! Hai dracu' să furăm şi noi ceva!
Şarpe era fire sensibilă de felul lui. Existau câteva cuvinte care declanşau în el cascada plăcerii, puhoiu' de endorfine şi tremuriciu' pielii. Alături de mămăligă, leuştean, baros şi pizdulice, verbul a fura, la orice timp, avea efectu' ăsta. Ochii îi sticliră, buzele-i crăpară, gâtu' i se încordă, pleata i se zburli...ce mai...era ca un câine de vânătoare gata să sară la beregăţile turturicii.
-Ce furăm?
-Hmmm...io zic să ne băgăm la ceva mai mare, să trăim şi noi bine vreo 40 de zile...s-avem iarbă căcălău pentru mine şi pizdulici din belşug pentru tine...ce zici dac-am fura un compresor?
-Ce-i ăla, mă? E scump?
-E o chestie care comprimă chestii! Am văzut io la brico store! E exact ce ne trebuie...
-Și de unde-l furăm?
-De la brico store, mă, n-auzi?
-Ești tâmpit? E impenetrabilă securitatea ălora!
-Am io o breşă...ne ascundem în sistemul de ventilaţie până se închide magazinu', luăm compresoru' şi ne retragem nevăzuţi tot prin sistemu' de ventilaţie...nimeni n-o să ştie nimic..şi până dimineaţă l-am şi vândut că ştiu io pă cineva...Hai, frăţică! Îţi dai seama? Iarbă, pizdulici...de-alea de Mătăsari, klumea, pentru "simplest love" cum îţi place ţie...
Şarpe, fire sensibilă, cu cascada declanşată, acceptă pe loc. Se echipară de acţiune, Magnet îşi puse bocancii ăia cu ţinte şi cu fier pe bombeu ca să fie pregătit să dea cu spițu', Şarpe îşi puse fesu' şi chiloţii norocoşi de la fosta lui gagică. Erau pregătiţi...
Ideea lu' Magnet cu bocancii nu prea s-a pupat însă cu ţevile metalice de ventilaţie de la brico store. Zgomotu' produs a declanşat punerea în alertă a oamenilor de securitate ai magazinului...şi n-au mai apucat nici să vadă cum arată compresoru', darămite să plece cu el...
-Flăcăi! Vreo săptămână vă caftim şi vreo lună staţi în arestu' preventiv! rânjea la ei poliţistu' când îi băga în dubă.
-Na, boule! Căca-m-aş în compresoru' tău! În loc de 40 de zile de vis....40 de zile la bulău...şi cu ochii umflaţi...
-Lasă, Şarpe...măcar mă ai pă mine pentru simplest love....
Inspired by Edward Sharpe & the Magnetic Zeros - 40 Day Dream
simplest love
I put a spell on you
Mă scol cu noaptea-n cap. Spălat rapid pe fața, uitat prelung în oglindă...dinții lasă-i dracu’ că-i spăl mâine. Punem o tonă de gel în mâna dreaptă și frecăm zdravăn claia de par din cap, da’ până-n creștet...ne place s-avem chica rebelă și naturală...offf, în sfârșit sunt frumușel. Măcar de m-ar plăcea Susie! Da’ vede ea...
Ies în stație la rata de Băicoi...mă duc la Băicoi că-i mai aproape decât Milcoiu. Uite ce fericiți sunt agaricii ăștia de lângă mine...tu nu vezi, mă, ce față are aia? Cum dracu’ poți s-o pupi? Vai de capu’ vostru când o să ies io cu Susie de mână la șosea...offf...Susie e cea mai frumoasă...cu părul ei moale și blond pe care-l spală cu șampon de urzică să aibe extravolum și să nu facă mătreață, cu ochii ei albaștri ca ceru’, cu buza ei de sus cu cicatrice în colț de când a lovit-o vaca cu copita...bine c-au tăiat vaca aia că putea s-o lovească în cap...cu zâmbetul ei minunat...eh, întrerupt puțin tot de vacă, da’ cică la anu’ ne vine și nouă un dentist în sat și poate o rezolvă....offf...Susie...îmi place felul în care merge, îmi place felul în care vorbește...na că vine rata.
Băicoi. Ce-nseamnă domne să trăiești la oraș! Ce adidași au ăștia! Uite-l p-ăla ce trening mișto are! Mamăăăă....și ce semicursieră faină...viață la oraș, ce să-i faci?! Gata! Io am venit cu treabă aici, n-am timp de pierdut! Cică din drum fac a doua la dreapta și merg pe ulița aia până la pârleaz. Unde dracu’ a doua, că s-a terminat Băicoiu’? aha! Uite p-aici! Băi, frate, ce minunăție! Uită-te tu ce turnulețe au ăștia! Și termopane! Da’ oare cum îi zic? Săru’mâna mama Conopida! Vreau și io o vrajă ca să mă iubească Susie! Io o iubesc și vreau să mă însor cu ea, da’ ea nu vrea! Și vreau și să-i legi cununiile cu mine!
.........
De unde dracu’ găsesc io găină neagră șchioapă de-un picior? Hai că usturoi am în beci, păr de cal am făcut rost că știam că-mi trebe, apă neîncepută iau din puț, da’ găină neagră și șchioapă? Pare-mi-se că are aia a lu’ Mustang din deal...cum o cheamă? Sally parcă...daaa! aia are găină neagră...iau și io un retevei și gata!e șchioapă! Dau fuga să mă-ntorc pân’ la miezu-nopții, c-a zis mama Conopida că-i echinocț d-ăla azi și acu’ se leagă cel mai bine cununiile...nu le mai desface nimeni...
Uraaaaaaaaaa! Susie e a meaaaaa! Cred că asta-i fericirea domne! De-abia aștept să dau ochii cu ea, să-i dau să bea din fiertura asta...cred că i-o pun în suc să fiu sigur că bea...iau și io adria d-ăla bun cu multe fructe, să fiu sigur că bea...na că plouă! Ptiuu! Să vezi că-mi strică freaza! Da’ ce frumos plouă...mi-aduc aminte de rockerii ăia de au stat pă coastă cu cortu’ și cântau de mama focului Hev iu evă sin dă rei....
Uite-o pă Susie! Să-mi dreg vocea...freaza...unde-am pus sticla de suc?gata! când ajunge lânga mine trebe să spun clar și răspicat ce m-a-nvățat mama Conopida...
Susie Q, i put a spell on you!
Na, c-am zis-o! Acu’ bea niște adria cu multe fructe! Sănătateeee! A mea ești! Mă duc să le spun la toți! Să știe tot satu’ că Susie e a mea! Mamăăăă, ce fericit sunt! Îmi vine să urlu, să cânt...cine știe?!...poate fac un cântec despre Susie...
Inspired by CCR - Susie Q
Abonați-vă la:
Postări (Atom)