joi, 30 decembrie 2010

Break on through

        Mare petrecere fusese în sat când se născuseră gemenii lu’ Buzuga. Două zile zăcuseră prin şanţuri toţi sătenii fiindcă de mult nu se mai născuseră gemeni într-o familie. Şi Buzuga umblase beat pe uliţe, da’ de supărare. El ar fi vrut fată, da’ îl pricopsise Dumnezeu cu doi băieţi odată. Ce să facă el cu doi băieţi? Cu fetele era mai simplu...creşteau, se măritau şi plecau...da’ băieţii? Cine ştie când şi dacă vor pleca de-acasă, sau câţi copii din flori or aduce, sau cu cine s-or lua la bătaie, sau...cine mai ştie ce?
       Într-un puseu de răzvrătire, de nervi şi supărare, Buzuga îşi declară copiii la Primărie cu cele mai feminine nume ce-i trecuseră prin cap: Carmen şi Gladiol. Degeaba se dăduse madam Buzuga cu capu’ de pereţi şi-şi umflase ochii de plâns, răul fusese făcut. Băieţii porniră în viaţă cu latura lor feminină înainte.
      Timpul trecu, Buzuga uitase de supărare, băieţii crescură...diferit...Carmen era pipernicit, pricăjit şi uscat, pe când Gladiol se făcuse cât muntele...pe lăţime...e mare lucru să ai 150 de kile la 20 de ani...la față ce arătau la fel, în rest...Da’ mai aveau ceva în comun...pe Mioara lu’ Puțintelu...erau amândoi îndrăgostiţi lulea de ea. Făceau ce făceau şi-şi găseau de lucru pe lângă casa ei, poate-poate reuşesc s-o zărească trebăluind prin curte.
        Mioara era fată de oraş...făcuse liceul la Caracal, făcuse şi o şcoală postliceală, da’ nu-i plăcuse şi n-o terminase...se întorsese în sat la munca de jos, da’ cu figuri de orăşeancă.
        - Mă, Carmen, îi zise într-o zi pipernicitului. Io am adus de la oraş nişte ţigări de-alea de, cică, te fac să râzi ca prostu’. Nu vrei să mergem pă coastă să le încercăm?
        - Cum să nu, Mioară? Bag în gură orice vine de la tine!
        Zis şi făcut. Urcară dealu’ până sub măru’ pădureţ, se tolăniră la umbră şi-ncepură să pufăie.
        - Auzi, Mioară?! Dacă se supără Gladiol pe noi, că nu l-am chemat şi pe el?
        - Lasă-mă, mă, în pace, cu umflatu’ ăla de fractu!
        - Bine, bine..auzi, Mioară?! Mie mi-e cam sete...mă duc la fântână să beau nişte apă.
        - Vezi să nu stai mult p-acolo, că mă plictisesc singură p-aici. Şi trebuie să mă duc să mulg şi vaca, că mă omoară tata...
        Porni Carmen către fântână bălăngănindu-se pe potecă, cu zâmbetu’ până la urechi de la ţigări, cu inima tresărind de bucuria timpului petrecut cu Mioara, cu gândurile răvăşite de frumuseţea fetei, cu hormonii escaladându-i poftele ...şi dădu nas în nas cu Gladiol care-l căuta de zor.
       - Ce faci, mă?
       - Bă, vezi că-i secret! Stau şi fumez ţigări de-alea haciulinogene cu Mioara..colo sus, sub măru’ pădureţ...
       - Păi bine, mă! Io te caut de două ore şi tu stai cu Mioara să fumezi? Şi pă mine nu mă chemi?
       - N-a vrut Mioara, mă! Da’ treci şi tu p-acolo, aşa din întâmplare şi nu mai are ce zice...
       Gladiol porni furios la deal, lăsându-l pe Carmen pe drumul către fântână. Fierbea de nervi că nu-l chemaseră şi pe el. Las’ că vede ea, Mioara, ce păţeşte! Ori la bal, ori la spital! Acum ori niciodată! Îi spune tot ce simte pentru ea...cum visează la ea cu ochii deschişi toată ziua, cum îi vede chipul noaptea la lumina lunii, cum îi tremură carnea pe el când stă în preajma ei, cum îşi face drum în fiecare zi pe uliţa ei doar ca s-o zărească puţin, cum o urmăreşte la discotecă sâmbăta, să nu se ia nimeni de ea...
        Stătea tolănită sub maru’ pădureţ şi trăgea cu poftă din ţigară.
        - Ce faci, Mioară?
        - Aaaaaaaaaaaaaaahhhh! Câtă apă ai băut Carmen?
       - Sunt eu, Gladiol!
       - Vai ce m-am speriat!
       - Mioară! Trebuie să-ţi spun ceva! Io nu mai pot aşa! Mie îmi place de tine! Şi vreau să fii muierea mea!
       - Păi, mă, Gladiol, tu nu te uiţi la tine că eşti cât un butoi?
       Tot sângele i se urcă în cap lu’ Gladiol. Simţea cum îi ard urechile, cum i se întunecă privirea, îi venea s-o strângă de gât şi s-o calce în picioare.
       - Sugea-mi-ai cepu’, fă! îi trânti cu ură şi porni necăjit înapoi pe potecă, lăsând-o pe Mioara perplexă, cu faţa roşie de ruşine şi cu ţigara uitată în colţul gurii...
       Se simţea bine...îşi dăduse frâu liber...era liber...

Inspired by The doors - Break on through
                 The Fratellis - For the girl

2 comentarii:

  1. foarte faina schitza! e bine daca itzi place sa scrii ca lumea e plina de prosti...

    RăspundețiȘtergere
  2. multam fain de aprecieri! nu-i plina, dar sunt destui...si oricum n-avem ce le face

    RăspundețiȘtergere