Și la ei e rău (foileton) - ep. 1 Ungaria

M-apuc azi de-o treabă grea. Încerc să mă conving pe mine și să vă păcălesc pe voi că n-a fost o idee proastă să rămânem în România, că și p-afară poți avea parte de fel de fel de neplăceri. Azi vă lovesc cu o "bucată" de-o să vi se încrețească păru' de pe lângă orificii.
Îl cheamă Johhny Gold (numele de scenă).
Johhny Gold este cel mai bun produs muzical al prietenilor domnului Funar, al doilea rapper alb după Eminem, este visul erotic al oricărei femei din sud-estul Europei, este un conglomerat de forță, sex-appeal, stil și simț artistic. Clipurile sunt inspirate din viața de zi cu zi a artistului, transpunând privitorul într-o transă isterică, ritmurile unice purtându-ne către o altă dimensiune, feeria audio-video ce se creează putând înmuia inima oricărei femei. (ăsta-i un paragraf din descrierea pe care i-am făcut-o pentru Wikipedia, da' n-au acceptat-o ăia - cică-i prea puțin spus).
V-aș spune eu mai multe despre pulifriciu' ăsta, da' clipul vorbește de la sine:

Acu' ia gândește-te cum ți-ar plăcea să pornești televizorul și să-l vezi pe poliglotu' ăsta? Tu, om serios, proaspăt emigrat la unguri, cu chef de muncă, nimerești lângă chestia asta în metrou...nu-ți vine să-ți iei Câmpia de Vest la pas și să te întorci acasă? 
Deci, e mai bine-n România?
Dacă nu te-ai săturat îți mai dau niște linkuri cu capodoperele lui:
Ăsta-i de când a dat probe pentru Terminator II ( l-au băgat pe Arnold c-a avut pile)
Ăsta-i de când a fost el la Veneția și i-a plăcut așa mult c-a făcut o melodie despre Paris
Ăsta-i de când a dat probe pentru Moromeții


P.s. Dacă ți s-a făcut scârbă, poate dai mai departe

Du-te, bă, la Slayer!

Când eram flăcău, pletos, nervos, bărbos șamd, îmi cam scuturam cosița ascultându-i pe băieții ăștia. În patria cârnaților de Pleșcoi, unde m-am făcut eu mare, era cam greu să găsești o casetă cu Slayer, da' ăia de aveau rude în capitală, erau de obicei băieți buni și-o împrumutau și la fraieri. Înainte de torente, dc++ și alte bălării foarte utile, caseta cu Slayer, Metallica, Sepultura, etc., era mai ceva ca un Q7 alb în zilele noastre.
Așa că...du-te, bă, la Slayer! Dacă ești cam de vârsta mea, du-te, bă, să-ți aduci aminte! Dacă ești încă un puțoi cu mustața nemijită, du-te, bă, să vezi ce-nseamnă rock! Dacă ești din generația șlagăre, mai bine stai acasă și te uiți la Măruță că poate vine Fuego să-și lanseze noul single.
Da, știu...vrei să-ți dau mură-n gură! IA DE-AICI...că-ți spun oamenii ăștia și când e, și unde e, și cât e.
Și dac-ai călcat în bucuria cățelului din fața blocului, poate ai noroc și la CONCURS. 

P.s. Poate nu ești ghiolban și dai și tu un share să ajungă și la ăia mai puțin "citiți" ca tine.

După vreun an...

Da, știu, n-am mai scris de foarte mult timp...Asta e! Da' am văzut zilele astea că există niște chiauni care mai trec pe aici și după atâta amar de vreme. Respect și mulțumesc!
În scurta mea escapadă în blogăreală, am constatat niște chestii:
1. orice tâmpit își face blog (de exemplu io)
2. blogerii sunt niște frustrăței aroganți ce se cred talentați, cu o viață socio-profesională plictisitoare, ce-și caută pe net importanța pe care n-o primesc în societate (adică-s niște oameni perfect normali, cu ceva timp liber)
3. blogăreala e un fel de lene activă+feisbuc fără poze+materie de curs opțională+pârțuri pseudoculturale
4. toată lumea citește inepțiile tuturor, își comentează chestii inutile...în curând își vor pune și pozele de la nunți, botezuri, cumetrii...
5. pentru orice tâmpenie trebuie făcut și un clasament și un forum de dezbateri și alte rahaturi de-astea
6. să presupunem că există un nebun (s-au văzut cazuri) care dă un search în google cu "speranța e firul delicat de care atârnă condiția umană"; și ajunge pe blogul X; și citește; și-i dau lacrimile de profunzimea ce sălășluiește în autor; și ce? să fim serioși! cine vrea nițică profunzime își ia o carte...
7. m-am cam plictisit
Nu m-am hotărât dac-oi mai pune mâna să scriu vreodată ceva...Da' dacă mă mai apucă, o să încerc să fiu distant, sau imparțial sau cum dracu' s-o spune....să existe o notă personală, dar să fie și ceva folositor în gogomăniile mele. E ca și cum ai invita un necunoscut la tine acasă, nici nu-ți faci patu', îi și pui în brațe pozele cu tine când erai mic în puța goală și pe urmă îi tragi un șut în fund și-l trimiți acasă. Cu ce-a rămas? Cu un gust amar că nu ți-ai făcut patu', că sigur a mai văzut poze cu copii în puța goală.