După vreun an...

Da, știu, n-am mai scris de foarte mult timp...Asta e! Da' am văzut zilele astea că există niște chiauni care mai trec pe aici și după atâta amar de vreme. Respect și mulțumesc!
În scurta mea escapadă în blogăreală, am constatat niște chestii:
1. orice tâmpit își face blog (de exemplu io)
2. blogerii sunt niște frustrăței aroganți ce se cred talentați, cu o viață socio-profesională plictisitoare, ce-și caută pe net importanța pe care n-o primesc în societate (adică-s niște oameni perfect normali, cu ceva timp liber)
3. blogăreala e un fel de lene activă+feisbuc fără poze+materie de curs opțională+pârțuri pseudoculturale
4. toată lumea citește inepțiile tuturor, își comentează chestii inutile...în curând își vor pune și pozele de la nunți, botezuri, cumetrii...
5. pentru orice tâmpenie trebuie făcut și un clasament și un forum de dezbateri și alte rahaturi de-astea
6. să presupunem că există un nebun (s-au văzut cazuri) care dă un search în google cu "speranța e firul delicat de care atârnă condiția umană"; și ajunge pe blogul X; și citește; și-i dau lacrimile de profunzimea ce sălășluiește în autor; și ce? să fim serioși! cine vrea nițică profunzime își ia o carte...
7. m-am cam plictisit
Nu m-am hotărât dac-oi mai pune mâna să scriu vreodată ceva...Da' dacă mă mai apucă, o să încerc să fiu distant, sau imparțial sau cum dracu' s-o spune....să existe o notă personală, dar să fie și ceva folositor în gogomăniile mele. E ca și cum ai invita un necunoscut la tine acasă, nici nu-ți faci patu', îi și pui în brațe pozele cu tine când erai mic în puța goală și pe urmă îi tragi un șut în fund și-l trimiți acasă. Cu ce-a rămas? Cu un gust amar că nu ți-ai făcut patu', că sigur a mai văzut poze cu copii în puța goală.